haotic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAÓTIC, -Ă, haotici, -ce, adj. 1. De haos, care amintește haosul.
2. Fig. Extrem de confuz, de dezorganizat etc. – Din
fr. chaotique.haotic (Dicționar de neologisme, 1986)HAÓTIC, -Ă adj. 1. De haos, ca un haos.
2. Confuz, dezordonat. [Pron.
ha-o-. / cf. fr.
chaotique].
haotic (Marele dicționar de neologisme, 2000)HAÓTIC, -Ă adj. 1. (ca) de haos. 2. confuz, dezordonat. ◊ neorganizat. (< fr.
chaotique)
haotic (Dicționaru limbii românești, 1939)*haótic, -ă adj. (d.
haos). Ca un haos:
oraș haotic. Foarte confuz:
operă haotică.haotic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)haótic adj. m.,
pl. haótici; f. haótică, pl. haóticehaotic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)haotic a. confuz:
idei haotice.