haos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÁOS, haosuri, s. n. 1. Stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) spațiu nemărginit, cufundat în beznă și umplut de „neguri”, în care s-ar fi găsit, într-un amestec confuz, elementele și materia înainte de organizarea lumii; stare de dezordine, primordială a materiei. ♦ Personificare a acestui spațiu nemărginit sub forma unei divinități.
2. Stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmășeală, neorganizare
Vezi nota. [
Var.: (
înv.)
cáos s. n.] – Din
fr.,
lat. chaos.haos (Dicționar de neologisme, 1986)HÁOS s.n. 1. Stare de neorganizare în care presupuneau cei vechi că se afla materia înainte de apariția universului cunoscut de om.
2. (
Fig.) Neorânduială, neorganizare, dezordine. [Pron.
ha-os, var.
caos, chaos s.n. / < gr.
chaos, cf. fr.
chaos].
haos (Marele dicționar de neologisme, 2000)HÁOS s. n. 1. stare de neorganizare în care cei vechi presupuneau că se afla materia înainte de apariția universului cunoscut de om. 2. (fig.) stare de confuzie, de dezordine. (< fr., lat.
chaos)
haos (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Haos =
Chaos.haos (Dicționaru limbii românești, 1939)*háos n., pl.
urĭ (vgr.
háos, prăpastie, imensitate, d.
haíno, mă deschid, casc. V.
dehiscent, hiat). Amestecătura tuturor elementelor în ainte [!] de facerea lumiĭ. Amestecătură, dezordine. Lucru imens, noĭan:
ce haos de bibliotecă!haos (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HÁOS (‹
fr.; {s}
gr. khaos „abis”)
s. n. 1. (În mitologia greacă) Spațiul nemărginit, cufundat în beznă și umplu de „neguri”, care există înaintea tuturor lucrurilor; personificare a acestuia sub forma unei divinități (Haosul); stare de dezordine primordială a materiei.
2. Fig. Confuzie, dezordine, învălmășeală, neorganizare.
3. (
FIZ.) Stare de dezordine și și iregularitate a unui sistem, a cărui evoluție în timp, deși guvernată de legi simple și exacte, este extrem de sensibilă la condițiile inițiale (o mică variație a acestor condiții sau o infimă perturbație exterioară poate produce rezultate complet diferite, astfel că, pe termen lung, comportamentul sistemului nu poate fi prevăzut). Majoritatea sistemelor din natură, societate etc. au un comportament haotic (vremea, economia etc.). ◊
Teoria haosului = teorie care studiază comportamentul impredictibil al unor sisteme care ar trebui să fie determinate logic.
haos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!háos s. n.haos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)haos n.
1. Mit. confuziunea generală a elementelor înaintea creațiunii;
2. fig. confuziune, dezordine:
în haosul cel mare de negru întuneric AL.