hantru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÁNTRU, hantri, s. m. Unitate de măsură convențională, care reprezintă echivalentul energetic corespunzător executării cu tractorul a unei arături normale pe o suprafață de un hectar de teren. –
H[ectar] +
a[rătură] +
n[ormală] +
tr[actor].
hantru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hántru s. m.,
art. hántrul; pl. hántri, art. hántrii