hangiŭ - explicat in DEX

hangiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HANGÍU, hangii, s. m. Persoană care ține un han². – Din tc. hanci.

hangiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hangíu s. m., art. hangíul; pl. hangíi, art. hangíii (-gi-ii)

hangiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hangiu m. birtaș. [Turc. HANDJY].

hangiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
hangíŭ m. (turc. hanšy). Stăpîn de han. – Fem. -gĭoaĭcă saŭ -giță, pl. e.