hangioaică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) HANGIOÁICĂ,hangioaice, s. f. (Rar) Hangiță. – Hangiu + suf. -oaică.
hangioaică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) hangioáică (înv.) (-gioai-) s. f., g.-d. art. hangioáicei; pl. hangioáice