hangiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HANGÍȚĂ, hangițe, s. f. Soție de hangiu; femeie care ține un han
2; hangioaică. –
Hangiu +
suf. -iță.hangiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hangíță s. f.,
g.-d. art. hangíței; pl. hangíțe