halteră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HALTÉRĂ, haltere, s. f. 1. Aparat de atletică grea, alcătuit din două rânduri de discuri sau sfere metalice de diferite greutăți, fixate la capetele unei bare; greutate.
2. (La
pl.) Ramură sportivă care constă în ridicarea halterelor (
1). [
Acc. și:
hálteră] – Din
fr. haltère.halteră (Dicționar de neologisme, 1986)HALTÉRĂ s.f. 1. Aparat alcătuit din două rânduri de discuri metalice legate între ele printr-o bară, folosit în atletica grea. ♦ (
la pl.) Sport practicat cu acest aparat.
2. (
la pl.) Balansiere (
3). [< fr.
haltère, cf. gr.
halter – balanță].
halteră (Marele dicționar de neologisme, 2000)HALTÉRĂ s. f. 1. aparat din două rânduri de discuri metalice legate printr-o bară, folosit în atletica greacă; ganteră. ◊ (pl.) sport practicat cu acest aparat. 2. (pl.) balansiere (3). (< fr.
haltère)
halteră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)haltéră1 / hálteră1 (aparat)
s. f., g.-d. art.
haltérei / hálterei; pl. haltére / hálterehalteră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hálteră2 (zool.) s.f., g.-d. art.
hálterei; pl.
hálterehalteră (Dicționaru limbii românești, 1939)haltéră și
altéră f., pl.
e (fr.
haltère, d. vgr.
῾altér, d.
῾állomai, sar.). Bucată de plumb pe care ceĭ vechĭ o țineaŭ în mînă ca să se cumpănească cînd săreaŭ. Azĭ, greutate de metal orĭ de lemn p. exercițiĭ gimnastice.