haltă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÁLTĂ, halte, s. f. 1. Punct de oprire reglementară (de scurtă durată) a trenurilor; gară mică.
2. Oprire, popas.
3. Scurtă oprire a trupelor în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului și verificarea tehnicii de luptă. – Din
germ. Halte[stelle],
fr. halte.