halt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HALT interj. Stai! oprește! –
Cuv. germ.halt (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)halt, hálturi, s.n. (reg., înv.; mai ales la pl.) vorbe goale; palavre, mofturi.
halt (Dicționar de neologisme, 1986)HALT interj. (
Mai ales în sport) Stai; destul; stop; oprește. [< germ.
halt].
halt (Marele dicționar de neologisme, 2000)HALT interj. stai! oprește! (< germ.
Halt)
halt (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)halt (-turi), s. n. – (Înv.) Bîrfă.
Ngr. χάλτι (DAR).
Sec. XVIII.
halt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)halt interj.