halteră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HALTÉRĂ, haltere, s. f. 1. Aparat de atletică grea, alcătuit din două rânduri de discuri sau sfere metalice de diferite greutăți, fixate la capetele unei bare; greutate.
2. (La
pl.) Ramură sportivă care constă în ridicarea halterelor (
1). [
Acc. și:
hálteră] – Din
fr. haltère.