halofită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HALOFÍTĂ, halofite, s. f.,
adj.f. (Plantă) adaptată condițiilor de viață pe solurile sărate. – Din
fr. halophyte.halofită (Dicționar de neologisme, 1986)HALOFÍTĂ adj., s.f. (Plantă) care crește pe solurile bogate în săruri; (
la pl.) nume generic dat acestor plante. [Pl.
-te. / < fr.
halophyte, cf. gr.
hals – sare,
phyton – plantă].
halofită (Marele dicționar de neologisme, 2000)HALOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) care crește pe solurile bogate în săruri. (< fr.
halophyte)
halofită (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HALOFÍTĂ (‹
fr. {i}; {s}
gr. hal- „sare” +
phyton „plantă”)
s. f.,
adj. (Plantă) adaptată condițiilor de viață pe solurile sărate (
ex. gărdurarița, sica).
halofită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!halofítă adj. f.,
s. f.,
pl. halofíte