halo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HALÓ, halouri, s. n. 1. Cerc luminos, colorat, care apare în anumite condiții atmosferice în jurul soarelui sau al lunii și care se datorește reflexiei și refracției luminii în cristalele de gheață aflate în atmosferă la mari înălțimi; cearcăn (
2).
2. Zonă luminoasă care încercuiește imaginea fotografică a unui punct strălucitor. – Din
fr. halo.halo (Dicționar de neologisme, 1986)HALO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sare”, „de sare”. [< fr.
halo-, cf. gr.
hals, halos].
halo (Dicționar de neologisme, 1986)HALÓ s.n. 1. Coroană luminoasă și colorată care apare uneori în jurul Soarelui sau al Lunii.
2. Pete concentrice formate pe stratul fotosensibil al unui material fotografic ca urmare a producerii unor reflexii și difuziuni puternice în strat în cazul iluminării acestuia cu fascicule luminoase intense și înguste.
3. Aureolă. [< fr.
halo, cf. gr.
halos – disc].
halo (Marele dicționar de neologisme, 2000)HALO1- elem. „diametru”. (< fr.
halo-, cf.
gr. halos, cerc)
halo (Marele dicționar de neologisme, 2000)HALO2-, -HALÍN elem. „sare”. (< fr.
halo-, -haline, cf.
gr. hals, -los)
halo (Marele dicționar de neologisme, 2000)HALÓ3 s. n. 1. cerc luminos, colorat, în jurul Soarelui sau al Lunii, datorită prezenței cristalelor de gheață. ◊ (p. ext.) cerc luminos difuz în jurul unei surse luminoase. 2. iradiație luminoasă pe stratul fotosensibil al unui material fotografic în jurul unui punct strălucitor, ca urmare a producerii unor reflexii și difuziuni puternice în strat. 3. (fig.) aureolă, nimb. (< fr.
halo, gr.
halos)
halo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)haló / halóu s. n., art.
halóul; pl.
halóurihalo (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HALÓ (‹
fr. {i}; {s}
gr.,
lat.)
s. n. 1. Fenomen optic (fotometeor) care constă în apariția unor inele luminoase în jurul Soarelui sau al Lunii, datorită refracției, reflexiei și dispersie luminii în cristalele de gheață aflate în suspensie în atmosfera înaltă.
2. Zonă luminoasă care apare pe fotografii în jurul imaginii unui punct strălucitor.
3. Fenomen psihologic normal, frecvent întâlnit, constând în contagiunea și influențarea percepției și a evaluării sau a aprecierii unui subiect (poate fi pozitiv sau negativ).