halebardă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HALEBÁRDĂ, halebarde, s. f. Armă medievală în formă de lance cu un vârf de fier ascuțit, prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe partea opusă cu un cârlig. [
Var.:
alebárdă s. f.] – Din
fr. hallebarde.halebardă (Dicționar de neologisme, 1986)HALEBÁRDĂ s.f. Armă medievală în formă de lance, care avea vârful de fier prevăzut cu o bardă pe o parte și cu un cârlig pe partea opusă. [Pl.
-barde, -bărzi, var.
alebardă s.f. / < fr.
hallebarde].
halebardă (Marele dicționar de neologisme, 2000)HALEBÁRDĂ s. f. armă medievală în formă de lance, cu vârful de fier prevăzut cu o bardă pe o parte și cu un cârlig pe partea opusă. (< fr.
hallebarde)
halebardă (Dicționaru limbii românești, 1939)*halebárdă f., pl.
e (fr.
hallebarde, d. germ.
helm-barte, „bardă de coĭf”). Un fel de suliță lungă care avea și un tăiuș (ca baltagu), și un cĭoc (ca tîrnăcopu).
halebardă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)halebárdă s. f.,
g.-d. art. halebárdei; pl. halebárde