halea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))HALEÁ adj. invar. (
Înv., despre boieri) În serviciu, în funcție, în activitate. –
Tc. hâljâ.halea (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)hále(a)! interj. (frecvent repetată) strigăt cu care se mână sau se alungă gâștele, curcile sau rațele; gâle-gâle!, gâri-gâri!, ghiri-ghiri!; bii-bii!; mani-mani!, uti-uti!.
halea (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)haleá adv. și adj. invar. (reg., înv.)
1. (adv.) acum în timpul de față, actual.
2. (adj. invar.; despre boieri) în serviciu, în funcțiune, în activitate.
halea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)haleá adv. – (Înv.) În funcție activă, în slujbă.
Tc. halya, hala. Sec. XVIII, termen de administrație, fără circulație reală (Șeineanu, II, 200).
halea (Dicționaru limbii românești, 1939)haleá (
ea dift.) adv. saŭ adj. fix (turc.
hala, pop.
halĕá, actual, în funcțiune). Se zicea odată despre boĭeriĭ în funcțiune:
halea postelnic. V.
paĭa și
mazil.