haldeu - explicat in DEX

haldeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HALDÉU, haldei, s. m. Poreclă dată de călugări preoților de mir. ♦ (Rar) Rabin. – Din sl. halŭdĕĩnŭ.

haldeu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
haldéu (-ále), s. m. – Păgîn. – Var. haldău. De la caldeo, prin intermediul ngr. χαλδαïος (Iordan, BF, IV, 179).

haldeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
haldéu s. m., art. haldéul; pl. haldéi, art. haldéii

haldeu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Haldeu a. și m. Caldeian, poreclă dată de călugări preoților de mir: popii de mir pe cari îi numiau Haldei CR.