habuc - explicat in DEX

habuc (Dicționaru limbii românești, 1939)
habúc și hapúc n., pl. e (cp. cu ung. hapkalkodni, a prinde, a apuca). Nord. Minge. – Și hapúce (Suc.) A bate hapucea, a perde [!] timpu nefăcînd nimic. La Acad. harpuce (de-a harpucea), un joc copilăresc.