hăbuc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HĂBÚC, hăbuci, s. m. (
Reg.; în
expr.)
A (se) rupe, a (se) face hăbuc(i) = a (se) rupe în bucăți, a (se) distruge; a (se) încurca, a (se) încâlci. ♦ (Adjectival) Rupt în bucăți, distrus; încurcat, încâlcit. –
Et. nec.