habeascorpus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÁBEAS CÓRPUS s. n. (În legislația unor țări) Drept care garantează libertatea individuală și protejează împotriva arestării arbitrare, permițând arestatului să ceară prin avocatul său să compară în fața unui magistrat care urmează să decidă asupra legalității arestării. [
Pr.:
há-be-as cór-pus] –
Expr. lat.habeascorpus (Dicționar de neologisme, 1986)HABEAS CORPUS loc.s. (
Jur.) Mandat al arestatului de a compărea în fața unui magistrat, care urmează să decidă asupra legalității arestării. [Pron.
-be-as. / < engl., fr., lat.
habeas corpus – să ai corpul (liber)].
habeascorpus (Marele dicționar de neologisme, 2000)HÁBEAS CÓRPUS loc. s. (în legislația unor țări) drept care garantează libertatea individului, permițând celui arestat să compară în fața unui magistrat, care urmează să decidă asupra legalității arestării.
(< lat.
habeas corpus, să ai corpul /liber/)
habeascorpus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*hábeas córpus (
lat.)
(-be-as) loc. s. n.habeascorpus (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)habeas-corpus n. («s’ai corpul tău»), lege în Anglia care dă acuzaților dreptul de a aștepta în libertate judecata lor, dând o cauțiune.