habitaclu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HABITÁCLU, habitacle (habitacluri), s. n. 1. Locaș special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calotă de alamă care acoperă busola.
2. Spațiu amenajat într-un automobil, într-o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători, poștă etc.). – Din
fr. habitacle.habitaclu (Dicționar de neologisme, 1986)HABITÁCLU s.n.
1. Locaș special al busolei pe o navă.
2. Spațiu amenajat într-o aeronavă pentru echipaj, călători, poștă etc. [Pl.
-le, -luri. Var.
abitaclu s.n. / < fr.
habitacle, cf. it.
abitacolo].
habitaclu (Marele dicționar de neologisme, 2000)HABITÁCLU s. n. 1. locaș special al compasului pe o navă. 2. spațiu amenajat într-o aeronavă sau într-o mașină pentru echipaj, călători, poștă etc. 3. cască de metal pentru scafandri grei. (< fr.
habitacle)
habitaclu (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))habitáclu (habitáglu) s. n., pl.
habitacle (habitagle) / habitacluri (habitagluri)habitaclu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!habitáclu (-ta-clu) s. n.,
art. habitáclul; pl. habitácluri