haizaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))HAIZÁȘ, haizașe, s. n. (
Reg.)
1. Loc înclinat pe care se dau la vale lemnele din pădure.
2. Acoperișul caselor sau al șurilor. –
Magh. hajzás.haĭzaș (Dicționaru limbii românești, 1939)haĭzáș n., pl.
e și
urĭ (din
heĭzaș [Trans.], d. ung.
héjazás, acoperire, d.
héjazni, a acoperi).
Suc. Acoperiș:
după ce a clădit scheletu de lemn pe temelie și după ce s´a așezat haĭzașu... (Sadov. VR. 1911, 3, 385).