haitiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAITÍȘ, haitișe, adj.n. (
Reg.; despre picioare) Cu conformație defectuoasă, cu linia pulpelor strâmbă, curbată. ♦ (Adverbial) În poziție strâmbă, sucită. –
Cf. magh. hajlitani.haĭtiș (Dicționaru limbii românești, 1939)háĭtiș, -ă adj. (d.
haĭt, haĭtă).
Est. Sucit, întors, îndoit de la genunchĭ spre partea de afară (leŭcaș):
picĭoare haĭtișe. A umbla haĭtiș, a șovăi, a călca strîmb. V.
scalîmb.haitiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)háitiș (
reg.)
adj. m.,
pl. háitiși; f. háitișă, art. háitișa, pl. háitișehaitiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)haitiș a. se zice de bou când merge crăcănat, aruncând un picior sau amândouă dinapoi în lături. [Lit. cu picioarele sucite ca câinii de haită]. ║ n. haită mare.