hăti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HĂTÍ, hătesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A zăgăzui, a baricada, a opri cursul unei ape, trecerea pe un drum etc. – Din
ucr. hatyty.hăti (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)hătí, hătésc, vb. IV (reg., înv.) a trage, a scoate.
hăti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hătí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. hătésc, imperf. 3
sg. hăteá; conj. prez. 3
să hăteáscă