hătălău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HĂTĂLĂU, hătălăi, s. m. (
Reg.;
peior.) Om, flăcău muieratic; handralău. –
Et. nec.hătălău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hătălắu (
reg.)
s. m.,
art. hătălắul; pl. hătălắi, art. hătălắii