hărtăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HĂRTĂNÍ, hărtănesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) face bucăți; a (se) ferfeniți, a (se) sfâșia, a (se) zdrențui. – Din
hartan.hărtăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hărtăní (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. hărtănésc, imperf. 3
sg. hărtăneá; conj. prez. 3
să hărtăneáscăhărtănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hărtănì v. a rupe în bucăți mari, a sfâșia:
hărtăni pieile de bivol ISP.
hainele de pe dânsa se hărtăniseră ISP.