hărnicel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) HĂRNICÉL, -EÁ, -ÍCĂ,hărnicei, -ele, adj. Hărnicuț. – Harnic + suf. -el.
hărnicel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) hărnicél adj. m., pl. hărnicéi; f. hărnicícă/hărniceá, pl. hărnicéle