hărțaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HĂRȚÁȘ, hărțași, s. m. (
Înv.) Soldat care începea lupta, harța. –
Harță +
suf. -aș.hărțaș (Dicționaru limbii românești, 1939)hărțáș m. (ung.
harcos). Luptător, hărțuitor.
hărțaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hărțáș (
înv.)
s. m.,
pl. hărțáșihărțaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hărțaș m. ostaș de harță:
pe câmp se 'nșiră 'n grupe de hărțași AL.