hămui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HĂMUÍ, hămuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A istovi un animal punându-l să tragă prea mult la ham
2. –
Ham2 +
suf. -ui.hămui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)hămui, hămuiesc I v. t. (
intl.) a aresta; a închide.
2. II v. r. a se căsători.
hămui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hămuí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. hămuiésc, imperf. 3
sg. hămuiá; conj. prez. 3
să hămuiáscă