hămăială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HĂMĂIÁLĂ, hămăieli, s. f. Faptul de
a hămăi; lătrat (al mai multor câini deodată), hămăit, hămăitură. –
Hămăi +
suf. -eală.hămăială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hămăiálă s. f.,
g.-d. art. hămăiélii; pl. hămăiéli