hălpăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HĂLPĂÍ, hắlpăi, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A mânca sau a bea repede și cu lăcomie. –
Cf. bg. hlapam, scr. hlapiti.hălpăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hălpăí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. 3
prez. hắlpăie, imperf. 3
sg. hălpăiá; conj. prez. 3
să hắlpăie