hălălăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HĂLĂLĂÍ, hălălăiesc, vb. IV.
Intranz. (
Pop.) A face gălăgie, larmă. – Formație onomatopeică.
hălălăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hălălăí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. hălălăiésc, imperf. 3
sg. hălălăiá; conj. prez. 3
să hălălăiáscă