hăimăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HĂIMĂNÍ, hăimănesc, vb. IV.
Intranz. (Rar) A umbla haimana, a hoinări. – Din
haimana.hăimăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hăimăní (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. hăimănésc, imperf. 3
sg. hăimăneá; conj. prez. 3
să hăimăneáscă