hădărău(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) HĂDĂRĂU,hădăraie, s. n. Hădărag (2). – Din magh. hadaró.
hădărău(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) hădărắu (reg.) s. n., art. hădărắul; pl. hădăráie