hățiș - explicat in DEX

hățiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HĂȚÍȘ, hățișuri, s. n. Loc plin cu mărăcini, cu arbuști spinoși etc., desiș greu de străbătut; pădure mică foarte deasă, cu mulți lăstari tineri și arbuști; sihlă. ♦ Cărare prin pădurile de munte. – Et. nec.

hățiș (Dicționaru limbii românești, 1939)
hățíș n., pl. urĭ (var. din hățaș). Vest. Desiș, sihlă. Est. Hățaș. V. hucĭ, higĭ.

hățiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hățíș (desiș, pădure, cărare) s. n., pl. hățíșuri

hățiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hățiș n. tufiș de mărăcini: prin scorburi și prin hățișuri ISP. [Origină necunoscută].