hèlge - explicat in DEX

helge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HÉLGE, helgi, s. f. (Zool.; reg.) Hermină. ◊ Expr. Alb ca (sau cum e) helgea = foarte alb. – Din magh. hölgy „doamnă”.

helge (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
hélge (hélgi), s. f. – Nevăstuică (Mustela vulgaris). – Var. helgie, (h)elci. Mag. hölgy „tînără căsătorită” și „nevăstuică” cf. nevăstuică (DAR).

helge (Dicționaru limbii românești, 1939)
hélge f. (ung. hölgy, nevestică, nevăstuĭcă). Nord. Nevăstuĭcă. Alb ca helgea, foarte alb. Munt. Olt. Adv. Curat helcĭ, foarte curat.

helge (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
hélge, helgi, s.f. – Nevăstuică (Mustela vulgaris). – Din magh. hölgy „doamnă„; tânără căsătorită; nevăstuică”.

helge (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hélge (reg.) s. f., g.-d. art. hélgii; pl. helgi

hèlge (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hèlge f. Mold. 1. nevăstuică albă pe burtă și având uneori iarna tot părul alb (Putorius); 2. se zice de ceva foarte alb: alb cumu-i helgea CR. [Ung. HÖLGY, ermelin].