hârsi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.)
1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi.
2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (
2). –
Et. nec.hârsi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!hârsí (a se ~) (
reg.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se hârséște, imperf. 3
sg. se hârseá; conj. prez. 3
să se hârseáscă