hârleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÂRLÉȚ, hârlețe, s. n. (
Reg.) Cazma. ♦ Lopată. – Din
sl. rylĩcĩ.hârleț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)hârléț,
hârléțe, s.n. (reg.)
1. cazma, așău.
2. lopată.
3. tăietură în formă de unghi drept la urechea oilor; bărburătură.
hârleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hârléț s. n.,
pl. hârléțehârleț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hârleț n.
1. instrument agricol cu care se lucrează pământul mai bine decât cu plugul și sapa, dar mai încet;
2. bărburătură (după forma-i). [Slav. RYLĬȚĬ].