hârcâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV.
Intranz. A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [
Var.:
hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.
hârcâi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)hârcâí,
hấrcâi, vb. IV (reg.)
1. a răsufla cu greu; a hârâi, a tuși înăbușit.
2. a zgâria un perete, a râcăi; a șurlăi.
hârcâi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hârcâí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
hấrcâie, imperf. 3
sg. hârcâiá; conj. prez. 3
să hấrcâie