hârbui - explicat in DEX

hârbui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

hârbui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hârbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc, imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 să hârbuiáscă

hârbuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hârbuì v. a sparge, a disloca: carul meu l´ai hârbuit CR. [V. hârb].