hârbuț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÂRBÚȚ, hârbuțe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui
hârb. –
Hârb +
suf. -uț.hârbuț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hârbúț (rar)
s. n.,
pl. hârbúțe