hârb - explicat in DEX

hârb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HÂRB, hârburi, s. n. 1. (Pop.) Ciob, spărtură. 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 3. Fig. Om bătrân, bolnav, neputincios. – Cf. bg. hărbel.

hârb (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
hârb, -uri, (hârboi), s.n. – 1. Vas spart; ciob. 2. Vas, oală de lut veche, uzată: „Mă-ntorsăi cătă lădoi, / Tăt de-un blid și de-un hârboi” (D. Pop 1978: 175). – Sl., cf. bg. hărb (DA cf. DER).

hârb (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hârb s. n., pl. hấrburi

hârb (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hârb n. ciob mare, spărtură de oală. [Origină necunoscută].