hâdoșenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÂDOȘÉNIE, hâdoșenii, s. f. Urâțenie mare, sluțenie; hâzenie. ♦ (
Concr.) Persoană foarte urâtă. – Contaminare între
hâd și
hidoșenie.hâdoșenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hâdoșénie (-ni-e) s. f.,
art. hâdoșénia (-ni-a), g.-d. art. hâdoșéniei; pl. hâdoșénii, art. hâdoșéniile (-ni-i-)