guriță - explicat in DEX

guriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GURÍȚĂ, gurițe, s. f. Diminutiv al lui gură. ♦ Sărut. – Gură + suf. -iță.

guriță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
guriță s. f. sg. (dim. apelativ) tip simpatic; șmecher.

guriță (Dicționaru limbii românești, 1939)
guríță f., pl. e. Fam. Gură mică. Sărutare, bot (ca lat. ósculum, sărutare, d. os, gură).

guriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
guríță s. f., g.-d. art. guríței; pl. guríțe

guriță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
guriță f. 1. gură mică; 2. fam. sărutare; 3. piscoiul morii de vânt.