gurguiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GURGUIÁT, -Ă, gurguiați, -te, adj. Care are forma unui gurgui, țuguiat ca un gurgui. [
Pr.:
-gu-iat] –
V. gurguia.gurguiat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gurguiat a. țuguiat, rotunjit:
măgura cea gurguiată n’o doboară vânt vreodată PANN.
gurguĭat (Dicționaru limbii românești, 1939)gurguĭát, -ă adj. (d.
gurguĭ). Țuguĭat, ascuțit:
munte gurguĭat, mere gurguĭate.