gurguia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GURGUIÁ, gurguiez, vb. I.
Refl. (
Înv.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din
gurgui.gurguia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gurguiá (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 3
gurguiáză; conj. prez. 3
să gurguiéze; ger. gurguínd