gureș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÚREȘ, -Ă, gureși, -e, adj. (Despre oameni) Guraliv; (despre păsări) care ciripește mult (și vesel). –
Gură +
suf. -eș.gureș (Dicționaru limbii românești, 1939)gúreș, -ă (d.
gură). Guraliv. Care face multă gură, care se ceartă mult.
gureș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gúreș adj. m.,
pl. gúreși; f. gúreșă, art. gúreșa; pl. gúreșegureș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gureș a. guraliv:
ciocârlan gureș.