gurar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
gurár, gurári, s.m. n. (reg.) 1. lucrător la intrarea în ocnă. 2. astupătoare la gura cuptorului. 3. partea războiului de țesut în care se prinde urzeala. 4. bubă în gură.
gurar (Dicționaru limbii românești, 1939)
gurár m. Lucrător care lucrează la gura ocneĭ.
gurar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gurar m. lucrător la intrarea ocnei. ║ n. 1. astupătoare la gura cuptorului; 2. partea răsboiului în care se prinde urzeala; 3. abubă în gură: a avea gurar la gingii.