grupaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRUPÁJ, grupaje, s. n. Faptul de a grupa; fel în care sunt aranjate articolele pe o pagină de ziar sau de revistă; (
concr.) informații privitoare la probleme înrudite, grupate laolaltă într-o publicație periodică. –
Grupa +
suf. -aj. Cf. fr. groupage.grupaj (Dicționar de neologisme, 1986)GRUPÁJ s.n. Așezare sistematică pe categorii, categorisire (de știri, scrisori etc.); ansamblu, grup. [Cf. fr.
groupage].
grupaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRUPÁJ s. n. așezare sistematică pe categorii; ansamblu, grup (de știri). (< fr.
groupage)
grupaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grupáj s. n.,
pl. grupáje