grunzuros - explicat in DEX

grunzuros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GRUNZURÓS, -OÁSĂ, grunzuroși, -oase, adj. Grunjos. [Var.: grunțurós, -oásă adj.] – Grunz + suf. -uros.

grunzuros (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
grunzurós, -oasă, (grundzuros), adj. – Grunjos, cu asperități; cu obstacole: „Drumu-i greu și grundzuros” (Papahagi 1925: 278). – Din grunz + -uros.

grunzuros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
grunzurós adj. m., pl. grunzuróși; f. grunzuroásă, pl. grunzuroáse

grunzuros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
grunzuros (grunțuros) a. gloduros: drumu-i greu și grunțuros POP.