grup (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRUP, grupuri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemănătoare, aflate laolaltă. ♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de același fel, reunite pe baza caracteristicilor funcționale și alcătuind un tot.
Grup electrogen. ◊
Grup sanitar = încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă (și, uneori, cu cadă de baie).
2. Ansamblu de persoane reunite (în mod stabil sau temporar) pe baza unei comunități de interese, de concepții etc.; grupă, colectiv. ◊
Loc. adv. În grup = mai mulți laolaltă, în colectiv.
În grupuri de câte... = câte (atâția) deodată. ◊
Expr. Grupuri-grupuri = (în) mai multe cete sau grămezi. ♦
Spec. Fracțiune politică; grupare formată din reprezentanții unui partid sau ai unui curent politic.
3. (
Mat.) Mulțime de elemente în care fiecărei perechi de elemente îi corespunde un element din aceeași mulțime, în care este adevărată asociativitatea oricare ar fi elementele mulțimii, în care există un element neutru și un element opus legii de compunere a mulțimii. – Din
fr. groupe.grup (Dicționar de neologisme, 1986)GRUP s.n. 1. Ansamblu de persoane, de obiecte, de fenomene sau de noțiuni; grămadă. ◊
Grup social = colectivitate de indivizi între care există relații sociale determinate, se supun acelorași norme de comportament și urmăresc un țel comun.
2. (
Mat.) Mulțime în care se definește o lege de compunere care asociază la orice pereche de elemente ale sale un alt element.
3. Ansamblu de piese mecanice etc. reunite din punctul de vedere al caracteristicilor principale sau funcțional. [< fr.
groupe, cf. it.
gruppo].
grup (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRUP s. n. 1. ansamblu de persoane, de obiecte, de fenomene sau de noțiuni cu însușiri asemănătoare; ceată. o~ social = colectivitate de indivizi între care există relații sociale determinate, se supun acelorași norme de comportament și urmăresc un țel comun; ~ de armate = mare unitate operativ-strategică din mai multe armate. 2. (mat.) mulțime în care se definește o lege de compunere care asociază la orice pereche de elemente ale sale un alt element. 3. ansamblu de piese mecanice etc. reunite din punctul de vedere al caracteristicilor principale sau funcționale. ♦ ~ sanitar = încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă etc. (< fr.
groupe)
grup (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)grup (grúpuri), s. n. – Ansamblu de obiecte, de animale sau plante asemănătoare, grupare. –
Var. grupă, s. f. Mr. grup. Fr. groupe. –
Der. grupa, vb., din
fr. grouper; grupet, s. n., din
it. gruppetto. Cuvîntul
mr. provine din
it.grup (Dicționaru limbii românești, 1939)*grup n., pl.
urĭ (it.
gruppo. V.
grop) și
grúpă f., pl.
e (fr.
groupe, m.). Ceată, reuniune. Grămăgĭoară.
grup (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grup s. n.,
pl. grúpurigrup (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grup n.
1. reunire de persoane:
grup de amici, de alegători; 2. număr de obiecte ce formează un tot:
un grup de case.