grupa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRUPÁ, grupez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦
Tranz. A comasa.
2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee).
3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din
fr. grouper.grupa (Dicționar de neologisme, 1986)GRUPÁ vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) forma în grupuri. [< fr.
grouper].
grupa (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRUPÁ vb. tr., refl. a (se) aduna, a (se) reuni în grup. (< fr.
grouper)
grupa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grupá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
grupeázăgrupà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grupà v. a (se) reuni în grup:
a grupa persoane, fapte.